Carcoteli

Trebuie sa recunosc: modul in care sunt prezentate anumite stiri inca reuseste sa ma uimeasca. Modul acesta poate fi descris foarte usor utilizand un cuvant arhipopular, "deampulea". Aseara, mergand cu masina, ascultam cate una-alta la radio (sau radioul ma asculta pe mine, daca ar fi sa dau crezare unor teorii lansate de oameni care pun sub semnul indoielii chiar si propria lor existenta), cand o stire de senzatie mi-a atras atentia: "40 % dintre angajatii romani stau in timpul serviciului pe messenger". Detalii de tot felul, glumite ordinare pe seama subiectului, ineptii, dar nici pomeneala de o simpla precizare: "acesti angajati fac parte din categoria celor care lucreaza la birou!". Da' la ce mai trebuia si asta spusa? Consuma timpul de emisie degeaba...

Daca tot le-a scapat acest detaliu "neinsemnat", cum sa nu imi treaca prin minte si sa ma minunez si eu ca mai mult de 40% dintre angajatii romani lucreaza la birou! Va dati seama, noi, romanii, suntem foarte scoliti si avem fiecare biroul nostru, avem internet, iar 40 % dintre noi stau pe messenger in timpul serviciului. Mai sa fie, dar cei din uzine, cei din teren, simplii muncitori din fabrici ce sunt, nu sunt si ei romani? Nu, in fabricile noastre lucreaza doar englezi, francezi, nemti, chinezi si somalezi. Romanii au prea multe studii si lucreaza doar la birou.
Or, daca se precizeaza ca in sondajul respectiv este vorba de fapt numai despre angajatii cu acces la internet, treaba se schimba destul de mult. Adica FOARTE MULT! Azi a aparut minunea de stire pe cam toate saiturile din domeniu, cu titlul: "Aproape 40% dintre angajatii romani stau pe messenger in timpul serviciului".

Noroc de vorba inteleapta "Conform unor statistici, 80% dintre statistici sunt false!", ca ma scoate din impas ori de cate ori vreun sondaj isi propune sa-mi ridice semne de intrebare.

Fiindca sunt lenes si am scris la titlu "Carcoteli" (8 litere, ca pe a 9-a mi-a fost lene sa o includ in numaratoarea mea), in loc de "Carcoteala" (9 litere, vezi paranteza anterioara), ma vad nevoit sa mai carcotesc despre un lucru, ciudat pentru un roman, dar normal pentru un japonez.



In reportajul de mai sus este vorba despre un japonez ucis de munca. Ucis de munca, va dati seama? La noi mor oameni din cauza lipsei de activitate, iar la ei din cauza excesului de munca. La noi, esti fraier daca muncesti mai mult decat ceilalti, la ei este o onoare. Noi ne trezim mai devreme ca sa avem timp sa stam degeaba, ei se trezesc si mai devreme decat noi ca sa munceasca mai mult. La noi greva se face prin incetarea muncii, la ei prin munca in exces. La noi ca sa nu iti pierzi slujba pupincuresti seful (sau nevasta lui, dar ai nevoie de gel si axe) cu vreo atentie, la ei muncesti mai mult: mult mai mult.

Intr-un final, pe ei toata lumea ii stimeaza si, implicit, invidiaza, iar pe noi ne dispretuieste si, implicit, ne umileste.
Daca stia Nicolae Iorga unde vom ajunge noi astazi, nu-si mai batea gura de pomana rostind aceste vorbe:

Cat de periculos poate fi un cocalar

e doar reclama la Pepsi...

Ii vedem peste tot, radem de ei, uneori le-o spunem in fata, alteori ii barfim intre prieteni sau pe bloguri, forumuri, ori chiar saituri dedicate lor, facem mistouri, scoatem bancuri, povesti cu cocalari, dar constientizam noi oare ca ei pot fi periculosi? Cocalarii nu numai ca pot fi periculosi, dar pot provoca dezastre suficient de mari incat sa fie dati la stirile de la ora 5 (acum spune-mi tu, mai exista un locusor pe lumea asta unde cocalarii sa nu fie vedete?) sau in urmarire generala. Poate ca unii se asteapta sa fiu din nou ironic, ca doar e vorba de cocalari, dar nu voi fi. Sa lasam ironiile deoparte si sa cugetam asupra unui lucru serios, pe care l-am ignorat si care s-a amplificat in ultima perioada.


De ce ar fi un cocalar mai periculos decat un om obisnuit? Fiecare poate fi periculos la un moment dat, dar ce il face pe cocalar sa fie mai deosebit?
Un raspuns usor de intuit, anume simplul fapt ca este cocalar. Pana la urma, "cocalar" este doar un termen ce desemneaza un individ care intruneste anumite caracteristici, cum ar fi: teribilismul, proasta crestere, nivelul scazut de educatie, prostul gust, exhibitionismul, dorinta apriga de afirmare etc.


Pai... de ce?
Fiindca:
- este teribilist si, pentru a-si impresiona prietena, o va plimba pe aceasta cu o motocicleta (desi el nu are 18 ani si permis) si va accidenta o femeie de 30 ani nevinovata, care era pe trecerea de pietoni (vazui la stirile de la ora 5) sau, la fel, va accidenta foarte grav o fata de 17 ani, care va mai putea supravietui numai conectata la aparate (in oras la mine s-a intamplat minunatia asta);
- este prost crescut si nu stie cum sa primeasca un refuz, asa ca isi va injunghia prietena care nu a vrut sa mearga cu el in oras (tot la stirile de la ora 5 - in oras la mine);
- ii lipseste educatia, deci este lipsit de moralitate si spirit civic - ii va invata pe copiii mici de la bloc toate prostiile pe care le stie, ii va face experti in injuraturi si tot felul de "practici cocalaricesti";
- are prost gust si isi va stresa vecinii toata noaptea cu manele, iar in plus se va duce sa se inchine la moastele Sfintei Filofteia, dar nu inainte de a tulbura linistea manastirii cu manele si sfarait de gratare; ca sa nu mai spun de mizeria pe care o lasa in urma;
- este exhibitionist si isi va arata fara jena pe hi5 sau pe webcam la messenger tot ce are mai drag, sau chiar mai rau, isi va viola nepoata de 11 ani, sora sau o fata la nimereala;
- are o dorinta apriga de afirmare si nu se va da in laturi de la nimic pentru a se face remarcat, chiar daca incercarile lui i-ar putea costa pe altii viata; ca sa nu mai vorbim de cocalarii smecheri de prin cartiere, aia iubitori de BUG Mafia si manele, care stiu cum sa "te arda".


Aha, te-am prins, golane, te-a caftit un cocalar si de asta ai boala pe ei!
Nu, nu chiar. Insa, multi dintre cei la care tin au avut de suferit din cauza unor cocalari, iar eu, mai ales pentru ca sunt un om care tine la principii, nu pot sa-i sufar. Cand ma mai gandesc ca eu, ca orice victima nevinovata, pot muri din cauza teribilismului unui pusti manelist, cu parul plin de gel si buline galbene, ca sa nu mai zic ca eu am planuri mari pentru viata mea, imi vine sa ma sinucid, ca sa previn asa ceva. Daca m-ar calca unul de asta cu masina, as prefera sa mor repede, sa nu mai am parte de clipe de gandire, sa ma chinui ca viata mea frumoasa a fost sfarsita de un dobitoc de care mi-e scarba sa ma apropii, ca sa nu-mi intre parfumul lui scarbos de cocalar in haine. Ma ingrozesc cand ma gandesc ca oricand poate da peste mine un dobitoc si ma poate lasa invalid pe viata; nu stiu, dar acum, gandindu-ma la asta, as prefera sa fiu accidentat (daca tot este sa se intample) de un intelectual, sau macar de un om intreg la cap, nu de un cocalar. Nu ca as scapa mai ieftin, dar m-as simti mai bine. Nu ca as sti acum ce spun, avand in vedere ca sunt bine-mersi intr-un scaun cu roti, care se invarte cum vreau eu si servesc un Pepsi rece in timp ce tastez...

Schimbari

Din lipsa de ocupatie, m-am gandit sa adaug cateva prostioare (pluginuri, adica) noi pe blog. Vad ca deja a inceput sa fie folosit Rate Plugin, majoritatea articolelor primind pana acum 2-4 voturi. Da, e vorba despre chestia aia cu stelute galbene, prin care votezi articolul, in functie de cat de tare ti-a placut. M-am gandit sa folosesc acest plugin pentru a afla parerea generala a cititorilor despre articolele mele. Va fi interesant... De asemenea, am scos nofollow de la comentarii (you comment, i follow). La spam, inainte flacai! Glumesc, voi sterge tot ce arata a spam. Vreau sa incurajez astfel cititorii sa lase comentarii. Daca ei contribuie la continutul blogului cu pareri relevante si elaborate, nu vad de ce nu ar primi si ei ceva, anume un link curat catre sait.

Pentru cei care vor sa comenteze, dar ii enerveaza sistemul vechi de comentarii al Blogger.com, am activat unul nou, simplificat, care va simplifica (sper) postarea de comentarii.

Pentru cei care nu au rabdare sa citeasca prea mult, un mic rezumat:

- Rate Plugin, care permite cititorilor sa dea o nota fiecarui articol
- Nou mod de postare a comentariilor
- Latest comments plugin
- Bookmarks plugin

Poate or mai fi si altele, dar nu mi le amintesc acum. Le descoperim noi cu timpul...

Luatul cu parerea

Acest articol se doreste a fi o completare la "Datul cu parerea". De aceea, va recomand sa cititi intai articolul mentionat.

Ce ar fi omul daca toata cunoasterea lui s-ar baza numai pe experienta proprie? Un salbatic, cu siguranta. Sau nu ar mai fi deloc - nu ar sti nici macar cum sa traiasca si ce sa faca pentru a supravietui. S-ar asemana cu un om nascut surd, mut si orb, sau cu unul care traieste singur pe o planeta, inca de la inceputul vietii. Fara informatiile acumulate de-a lungul miilor de ani, fara experienta umana, de la inceputuri pana in prezent, fiecare om ar trebui sa treaca prin viata ca si primul om de pe Terra. Intr-un final, omenirea nu ar putea exista. Fara comunicare, omenirea nu ar putea exista.

Toate acestea sunt menite sa sublinieze importanta comunicarii in cunoastere. Comunicarea dintre doua persoane inseamna o impartasire reciproca a experientei acumulate. Avand in vedere complexitatea mintii umane, nu este de mirare ca fiecare este unic prin experienta sa, ca rezultat al prelucrarii la nivelul gandirii a diverselor informatii acumulate de-a lungul timpului. De aceea, in orice dezbatere vor exista pareri diferite, mai bune sau mai proaste, mai apropiate de adevar sau mai departate.

Un proverb vechi chinezesc spune: "Cel care intreaba cand nu stie este prost pentru cateva minute. Cel care nu intreaba, va fi prost pentru toata viata". Fara comunicare nu poate exista cunoastere. Ori de cate ori ai ocazia, nu ezita sa-i intrebi pe cei care stiu mai multe decat tine intr-un anumit domeniu, sa asculti parerile celorlalti, mai ales a celor mai intelepti. Chiar daca cel pe care vrei sa il intrebi este de o mie de ori mai prost decat tine, dar expert in domeniul care te intereseaza, nu ar trebui sa eziti. Orgoliul nu se impaca defel cu tot ceea ce inseamna cunoastere. Chiar daca tu esti un mare intelept, iar cel care te poate ajuta nu se bucura de o reputatie prea buna, nu ezita: lasa-i sa rada pe cei care vor, lasa-i sa considere ca te-ai injosit, tu bucura-te de cunostintele nou acumulate. Dovedeste ca esti cu adevarat intelept.

Invata sa-i respecti pe ceilalti si sa le respecti punctele de vedere. Poate ca tu stii mai multe decat altii, dar oare chiar stii totul? Cu siguranta, NU! Poate ca te inseli intr-o anumita privinta - comunicarea te poate ajuta sa te apropii de adevar. Accepta faptul ca este posibil sa te inseli, iar ceilalti sa aiba dreptate si judeca la rece. Sa nu-ti fie rusine ca ai gresit si sa ascunzi acest lucru. Cine nu greseste? Sau, mai bine zis, cine le stie pe toate, in afara de Dumnezeu?

Datul cu parerea

Cine spunea ca nu mai exista bunatate, darnicie si pomana in lumea asta? Nu mai stiu sigur, dar cu siguranta se insela! Daca bani sau alte lucruri materiale nu se dau, ca prea e saraca lumea, se dau, in schimb, pareri si tot felul de sfaturi, care mai de care mai... "documentate". La asa ceva oricine se pricepe.

Indiferent de subiect, peste tot se gasesc "specialisti" pregatiti sa contrazica orice, sa faca afirmatii revolutionare, dar complet aberante si nedocumentate, sa faca acuzatii si sa gaseasca scuze, sa gaseasca te-miri-ce conspiratii si alte minunatii de felul acesta. Nu spun ca nu e bine sa isi dea omul cu parerea, nicidecum, dar sa fie in stare sa si-o argumenteze. Altfel, e doar vorba goala.

Este bine sa nu fii unul dintre cei care "tac si inghit". Este bine sa ai parerile tale, sa ti le expui ori de cate ori ai ocazia. Dar nu numai atat! Parerile tale pot fi pur si simplu eronate, din cauza lipsei de informatii, experienta, obiectivitate - lipsa adevarului. De multe ori insa, adevarul este modelat in functie de anumite situatii si nevoi, ceea ce duce la un adevar personal - fiecare cu dreptatea si adevarul lui. Cam asta inteleg eu prin "pareri impartite". Nu pareri impartite in stanga si in dreapta, ci pareri care expun fiecare in parte un adevar, dar sunt contrare. In mod evident, parerile contrare nasc discutii aprinse, starnesc orgolii, se adapteaza si evolueaza. Pana cand ajung identice sau pur si simplu nu ajung nicaieri. Comunicarea este un factor important in cunoastere si este, asadar, un lucru bun.

Dar daca uneori comunicarea lipseste, sau o apuca pe o cale gresita?
E de rau atunci. Lipsa de comunicare nu poate aduce nimic bun si indeparteaza adevarul. Comunicarea bazata numai pe vorbe in vant de asemenea.

Ziarele, televiziunile, blogurile, forumurile: toate ajuta la comunicare. Se face comunicarea intr-un mod adecvat? Este benefica? Uneori da, alteori NU!

Exista tot felul de ziare, emisiuni TV, bloguri sau forumuri, unde "experti" din diverse domenii isi expun parerile de doi lei vechi (fara argumente clare, fara o baza documentata) asupra unor subiecte care ii depaseste in mod vadit si o fac in asa fel incat sa para ca ei detin adevarul suprem; publicul ii crede, la fel cum ar crede pe un alt asemenea"expert" care ar sustine exact contrariul. Traim in era (dez)informatiei si este tot mai greu sa deosebesti adevarul de minciuna, realitatea de fantezie. Poate chiar imposibil, cine stie.

Dupa ce ai auzit o stire si parerea unui mare "specialist", trage adanc aer in piept si spune: "Da, am aflat ceva, dar cu siguranta nu este adevarul". Apoi, poti incepe sa te documentezi, sa asculti alte pareri si sa judeci de unul singur.

Acum, judecand la rece, sa intram putin pe un sait de stiri. Citim cateva dintre ele (constientizam faptul ca sunt scrise de oameni - fiinte limitate - nu de niste entitati omnisciente), citim si comentariile lasate de oameni ca noi. Observam ca multi se incadreaza in categoria celor care bat campii. Acestia sunt marii cunoscatori ai zilelor noastre. Sunt ironic, evident. Unii care nu au vorbit cu Mutu nici macar o data in viata afirma sus si tare ca e un om de nimic, ca nu a jucat bine la Euro pentru ca s-a dus in America, unde a asistat la nasterea fiicei sale. Altii, mari istorici si analisti politici condamna pozitia Romaniei fata de problema Caucazului folosind cuvinte precum "lasi", "pupincuristi", "moscoviti", in timp ce mari specialisti de 15 ani (maxim - daca au mai mult, inseamna ca au probleme serioase) sustin ca ei cunosc adevaratele cauze ale razboiului dintre Rusia si Georgia, il acuza pe presedintele Saakasvili ca este nebun si idiot, pe Medvedev ca este idiot si nebun, iar pe Putin ca este pur si simplu nebun. Ca sa vezi, unde erau geniile. Nu se cunosc toate subtilitatile acestui conflict nici de catre adevaratii experti, nici de catre presedintii statelor implicate, mai mult sau mai putin, in conflict. In schimb, le stiu ei pe toate. Ca sa vezi...

Sa ne amintim ca toti suntem oameni, ca gresim, ca este normal sa facem acest lucru si sa tinem minte doua lucruri:
1. Cand ne expunem o parere sa fim constienti de faptul ca nu detinem adevarul absolut;
2. Sa nu-i credem pe cei care pretind acest lucru.

Poate asa vom fi mai temperati in discutiile cu ceilalti pe diverse teme, dar mai ales in orgoliul nostru de mari "experti". Inainte de a judeca oameni din ce auzim prin ziare (mai ales cele de scandal), sa ne gandim ca personalitatea unui om este mult mai complexa decat ceea ce este dezvaluit intr-un articol scris de un ziarist care nici macar nu cunoaste persoana despre care scrie. Sau cand aflam ca nu stiu ce personalitate este criticata intens de presa pentru o fapta savarsita, inainte sa aruncam si noi cu noroi, ar fi bine sa ne punem in locul acelei personalitati si sa ne gandim ce motive a avut, ce anume l-a impins spre a face asa ceva. Nu vom afla, evident, dar sa ne gandim ca exista detalii pe care noi nu le cunoastem, pe care nici presa nu le cunoaste si care l-ar putea schimba pe acel om din proscris in erou.

Sa folosim ratiunea, caci fara ea suntem doar niste animale...

Cu brrrm-brrrmul prin oras

daca cap nu e, macar masina sa fie...

Asa e moda, n-ai ce sa-i faci. Fiecare se straduieste sa fie cool, sa stea in trend. Dupa buget, fiecare pretendent la atentia grupului pitzipoancelor care beau doar apa plata (ca asta se gaseste la cismeaua din piata; de altceva nu au bani) achizitioneaza un brrrm-brrrm cu care sa se dea mare "jmenar" prin centru. Brrrm-brrrmul poate fi ori scuter, ori masina. Tunata sau nu, boxe trebuie sa aiba neaparat. Altfel e degeaba masina. Este de asemenea absolut necesar ca geamul din partea soferului sa se poata lasa in jos (pe acolo se scoate capul si tot acolo trebuie rezemata mana). Cum altfel sa se auda muzica sau replicile "barosanului" : "ce faci fata? Nu te iau la o plinbare cu motoru?"

De la scuter la Ferrari, de la Dacia la Maserati si Lamborghini. Taran sa fii si sa aiba taticu' bani. Nu-ti mai trebuie nimic altceva pentru a te plimba noaptea prin oras cu muzica data la maxim (ce daca trezesti oamenii? "Sa stie lumea cine-i barosanu'!"... sau, ma rog, prostu').

Totusi, ce vad eu atat de rau in asta?

1. Incalcarea legii
Muzica, noapte, strada, oameni deranjati = deranjarea linistii publice

2. Proasta crestere
Zau asa, daca are taticul tau bani si tu nu trebuie sa muncesti, esti un parazit si-ti place asa, asta nu inseamna ca nu trebuie sa-i lasi pe ceilalti sa doarma, oameni care muncesc pentru a-si asigura lor si copiilor o viata decenta. In plus, nu esti tu mai presus de ceilalti daca esti mai bogat. De fapt, esti un jeg, un intretinut, un om fara de care societatea ar fi mai buna.

3. Prostul gust
Poate nu crezi, dar este de total prost gust sa te lauzi si sa cersesti atentie.

4. Poluarea
Te dai mare acum cu masina, dar oare copiii tai vor putea face acelasi lucru? Vor putea macar sa duca o viata normala? Da, esti cool daca iti bati joc de tot ceea ce inseamna ecologie, dar viata ta si a celor din jur nu inseamna nimic? Chiar nu ai de gand sa lasi nimic in urma? Doar o planeta fara viata?

Bine ca saracii de romani, necajitii de ei, isi permit sa umble numai cu masina. Nu pot sa mearga 500 de m pe jos. Trebuie sa se duca cu masina. Sa mearga pe bicicleta? Ai innebunit? Sa rada toti de saracul roman? Nu mai bine sa fie el in centrul turmei si sa faca misto de biciclisti? Bine ca "fraierii" de occidentalii, pe care toti ii invidiem pentru gradul de dezvoltare, pot sa mearga mai tot timpul cu bicicleta. Sa tot fim noi "smecherii si barosanii Europei", sa vedem unde o sa ajungem...


P.S.: imagine luata de pe thecityfix.com

Fara chef

sau cu chef, dar fara pofta...

N-am mai scris de mult pe blog, desi inca mai sunt multe de spus. Nu pot spune ca sunt in pana de idei - tocmai de asa ceva nu duc lipsa. Cheful e problema. Sau daca nu e cheful, e pofta. Una dintre ele, oricum. De vreo luna imi tot promit in fiecare zi ca "in seara asta, sa mi se-ntrerupa curentu' de nu, scriu un articol". Cert este ca nu am scris nimic, iar curentul s-a intrerupt de mai multe ori. Azi cel putin de trei ori.

Stiu ca mi-am pierdut cititorii: daca nu pe toti, atunci o (foarte) mare parte din ei. Anul acesta am scris numai 7 articole - a trecut mai mult de o jumatate din an! Dupa cum am mai spus, nu stau prost la capitolul inspiratie. Uite, cand am inceput sa scriu acest post, nu stiam exact ce voi scrie si deja am umplut 9 randuri. Subiecte sunt destule. Timp cred ca am. Ce-i drept, am umblat destul de mult anul asta si am facut multe. Totusi, o jumatate de ora pentru a scrie un articol nu e mult. Macar trei articole pe saptamana - era o treaba. Eu insa nu am mai scris nimic de doua luni. Lenea... sau poate ma simt putin descurajat. Am gasit aproape toate articolele mele (!) publicate pe diverse saituri: ciordeala, dupa cum ar spune unii smecherasi de cartier. Eu ii spun plagiat. Oricum, in esenta, e acelasi lucru. FURT! Ma amuza faptul ca unii se considera bloggeri copiind articolele mele si se straduiesc sa joace rolul autorului. Unora chiar le iese - altora nu: primesc tot felul de comentarii la care habar nu au ce sa raspunda, sau daca raspund, reiese o idee opusa celei exprimate in articol. Jenant, as spune.

Am primit cateva emailuri de la unii cititori; nu stiu exact de unde au facut rost de adresa mea (de fapt, eu stiu, dar nu vreau sa spun), dar mi-au mai dat unele idei pe care sper sa le pun in aplicare in articolele ce vor veni. Eu sper ca de acum inainte sa-mi fac timp de cel putin trei pe saptamana.

Asa, ca fapt divers, desi personal nu sunt prea incantat de idee, am de gand sa continui povestea lui YoNutz, sa vad ce iese...
Spun ca nu sunt prea incantat de idee deoarece nu prea imi mai face placere sa critic cocalarii. Sunt altii care traiesc din asta. Cel mai probabil, astfel de articole voi scrie numai dupa o plimbare prin oras. Vom vedea...

Numai de bine!

Gata campania electorala

...gata, de data asta s-a terminat: de tot.

Partea a 2-a a campaniei electorale s-a incheiat, iar candidatii isi culeg roadele. Cine zicea ca nu castigi nimic cu vorba? Se insela, de buna seama. Vorbesti mult si bine, ajungi primar. Trebuie sa promiti multe si marunte, sa dai cativa banisori pe la vreun ziar, radio sau televiziune, sa faci putin spam pe internet, sa pui cativa cersetori sa strige in gura mare prin oras "Votati X-ulescu!", cativa manelisti sa-ti compuna o manea de zile mari din care lumea sa inteleaga "cine-i barosanu' ", cateva smecherii cu voturile si gata. Primar, neica. Bani si vorbe = fotoliu de primar.

Lumea se bucura, da petreceri, colinda orasul cu steaguri, bucurosi ca au scapat de vechea administratie, se cred revolutionari - intr-o luna se vor lua de mana si se vor pune pe bocit alaturi de cei din orasele in care nu s-a schimbat nimic.

Nu spun neaparat ca toti politicienii sunt rai, ca nici un primar nu este bun: nu toti, majoritatea. Cel putin, la ce campanii electorale si-au facut unii... Care mai de care cu sloganuri, cantece si afise, penibile sau nu, serioase sau amuzante, dar in orice caz, pline de gogosi electorale.

Sa vedem, poate totusi se schimba ceva. Sa speram ca vor fi unele localitati care sa infloreasca si sa se bucure cu adevarat de noul primar. Vom vedea peste 4 ani daca va creste sau va scadea prezenta la vot, si asa destul de joasa.