O excursie pe Ceahlau

Dar nu a fost sa fie...

Zilele astea m-a framantat intens un gand si o decizie trebuia neaparat luata: daca sa merg sau nu in excursie pe Ceahlau cu cativa colegi; data plecarii: 31 iulie. Iar trebuie bani, banii i-am dat de mult pe bautura si iar trebuie sa fac rost de bani. Banii astia ma omoara. Ieri (30 iulie 2007), in jurul orei 17:30 luam o decizie. Decizia mult asteptata. Da, voi merge in excursie! Cu un talent exceptional reusesc sa trec peste majoritatea obstacolelor, cele mai importante fiind parintii si banii. Linistesc mamica, ii dau detalii (detalii inexistente, caci excursia era organizata de colegii mei, care sunt niste pierde-vara la fel ca si mine; ideea era sa mergem ca oile ce Ceahlau), o conving ca nu se va intampla nimic si daca este sa sa se intample, se intampa oricum. Stii si tu care-i treaba, poti sa stai in casa toata viata ca sa nu ti se intample ceva rau si sa intre un avion peste tine. In fine, dupa ce o linistesc, ma duc sa cumpar ceva mancare si alte porcarii care imi trebuie in excursie. Afara, vremea e naspa. Inorat, bate vantul, cate-o picatura de ploaie incearca sa-si gaseasca drumul spre pamant...eu, viteaz, ma aventurez. Trebuie sa o fac.
Deja era ora 20:00, multe magazine erau inchise, desi mie mi se parea ca era totusi devreme. Poate ca vremea era de vina.
Intru intr-un magazin, iau un cos si ma plimb printre rafturi, cu ochii dupa lucrurile de care voi avea nevoie in excursie. Aveam in minte o lista...desi nu cred ca era completa. Ma plimb, mai pun cateva prostii in cos, dar nu gasesc tot ce-mi trebuie. Trebuie sa ma duc si la alt magazin. Platesc, ies, merg la alte magazine, mai cumpar unele lucruri si apoi ma intorc acasa. Tot mai am lipsuri. Ies din casa, cobor scarile si ma opresc putin. Imi fac curaj sa ies din scara si apoi o pornesc prin ploaie. Vantul batea destul de tare si aveam impresia ca voia numai sa-mi faca mie in ciuda; vantul era rece, picaturile de ploaie erau reci. Deja ma consideram un erou. In cele din urma reusesc sa cumpar tot ce imi trebuie, ajung acasa fericit si ud. Ambele televizoare pornite, calculatorul deschis...deodata ajung la mine niste vorbe care ma lovesc precum niste ciocane: "Pe Ceahlau va ploua in urmatoarele doua zile, vantul va sufla cu..." Ma duc repede la calculator, caut pe google "vremea pe ceahlau" si inca vreo 10 variante si peste tot pe unde intru aflu acelasi lucru: in urmatoarele doua zile vremea va fi naspa pe Ceahlau: ploaie, ceata, vant si temperaturi scazute. Trebuie acum sa ma hotarasc: sa ma aventurez pe vremea asta sau sa mai aman cu doua zile? Nu era totusi mare paguba daca urcam pe Ceahlau pe vreme naspa; insemna doar mai multa aventura. Poate muream oleaca, dar ce sa-i faci, mai moare omul. Sa-i sun pe ceilalti, sa vad ce spun ei. Iau telefonul...si vad ca-i inchis. Scap o injuratura printre dinti (telefonul nu trebuia sa fie inchis), dau sa-l deschid si...SURPRIZA! Nu se mai deschide. Apare tot ecranul alb, dar refuza sa mearga mai departe. Urasc surprizele!
Si ma enervez, si injur, si ma enervez mai tare, si injur mai mult...dar degeaba. Telefonul este mort. Noroc ca mai am garantie la el. Totusi, ma enervez mai tare la gandul ca atunci cand ma voi duce cu telefonul si certificatul de garantie la firma voi primi un raspuns de genul: "Telefonul a fost folosit necorespunzator! Garantia este inutila in acest caz."
Pun cartela in telefonul fratiorului (fratior care de fapt e de doua ori mai mare decat mine) si imi sun colegii. Le propun sa amanam excursia cu doua zile. Nu, ei nu sunt de acord. Nu le pasa de vremea naspa. Cum mama naibii sa merg cand stiu ca vremea nu va tine cu noi, cand stiu ca nu suntem pregatiti, cand stiu ca eu nici macar nu am un rucsac in care sa pun toate prostiile pe care le-am cumparat si cand stiu ca n-am telefon?! Le spun ca nu mai merg nicaieri si ca ar face bine sa amane excursia.
Deja era noapte. Suparat, decid sa ma uit la un film pe care imi propusesem sa-l vad mai demult. Bineinteles, speram sa ma faca sa ma simt mai bine, sa ma relaxeze. Intr-o ora si jumatate se termina filmul si sunt mai trist decat inainte. Nu mi-a placut. Film de cacat. Prea sec. Incep sa-l blestem pentru timpul irosit. Ma duc la culcare, dar nu reusesc sa dorm. Abia dupa vreo doua ore ma prinde somnul. A doua zi ma trezesc la amiaza; imi irosesc doua regrete: unul pentru ca nu m-am dus in excursie si altul pentru ca mi s-a stricat telefonul: o bunatate de telefon. Acum trebuie sa-l duc la reparat si sa-i sun pe colegi sa vad daca s-au mai dus in excursie. Plictisit, ii spun fratiorului ca filmul a fost de tot rahatul. La fel de plictisit, fratiorul imi spune ca stia de la altii acest lucru, dar n-a vrut sa ma descurajeze.