Sa discutam despre manele
...din nou
Manelele...cate nu s-au spus despre ele, cate campanii pro si contra s-au facut, cate dezbateri si cate articole am scris si eu... Am scris despre manelism, mentalitatea de antimanelist si despre cat sunt de penibili manelistii. N-am ajuns nicaieri. Aceleasi dezbateri, aceleasi argumente pro si contra. Nimic nou. Cu acest articol mi-am propus sa inchei seria articolelor dedicate acestui gen muzical (da, sa recunoastem, este totusi un gen muzical).
As dori sa incep prin a prezenta o mica intamplare:
Zilele trecute, eu la cumparaturi in Carrefour: aglomeratie, agitatie, sarbatori. M-am oprit in jurul standului cu carti. Nimeni. Alaturi, o intreaga galerie de manele. Imbulzeala. Un cuplu de tineri (25-30 de ani): barbatul alege doua CD-uri. Femeia trei. In total, in cosul lor ajung 5 CD-uri cu manele. Pleaca de acolo fericiti.
peste 15 minute...
Ii intalnesc din nou la "Dulciuri". Planuiam sa ma imbolnavesc de diabet. Ajung chiar langa ei. Din difuzoare se auzea o melodie jazz. Nu stralucita, dar draguta. Tipa, indignata: "Asta-i muzica? Hah!". Eu, plin de nesimtire (in viziunea tinerei doamne; sau domnisoare, naiba s-o ia): "Da, duduie, e muzica. Fata de minunatiile pe care le ai dumneata in cos...e muzica." Pe langa numeroasele intrebari la care nu am reusit sa dau un raspuns (cele in care eram intrebat cu indignare cum de imi permit, cine ma cred, de ce ma bag in seama) si sfaturile de genul "ai grija!" primite de la iubitul duduii (zau asa, era un parlit; totusi, era un dur), am mai prins si unele afirmatii, cum ar fi: "Nimeni nu asculta muzica asta", "Te streseaza, nu te distreaza", "Cum sa dansezi pe asa ceva!?!". N-am mai spus nimic, i-am zambit fermecator (gest care, nu stiu de ce, a scos-o din sarite) si mi-am vazut de treaba. Trebuie sa recunosc totusi ca au fost ambii destul de calmi, in comparatie cu altii...
Concluziile le trageti voi... in afara de cele pe care deja le-am tras eu: sunt un nesimtit si un bagacios, un nesuferit si un scumpel. Uitati ultima parte...
Maneaua este un gen muzical. Bun. Asculta cine vrea. Bun. Totusi, de ce va place voua asa de mult sa le ascultati cu volumul la maxim? "Sa se aude pana-n America", nu? Pana si la frizerie se uitau cocoanele pe Taraf. Eh...macar am aflat si eu ca inca mai e la moda Guta (5 hmm...videoclipuri consecutive) si ca Salamior canta "regheton". Buna treaba...
Sa fac o recapitulare la toate motivele pentru care nu as putea asculta niciodata manele:
1. versuri de cacat
2. negative de cacat (unele copiate mai suna cum mai suna...)
3. mentalitatea de cacat (nu conteaza ca esti prost: sa ai bani!)
4. incultura
5. penibilitatea (comportamentul, videoclipurile)
6. lipsa de originalitate (muzica orientala+muzica populara+muzica tiganeasca+oricare alt gen muzical= manea)
Argumente pro/contra:
1. "asculta cine vrea"
asculta cine vrea, dar asculta si cine nu vrea, multumita celor care dau boxele la maxim.
2. "manelistii nu sunt prosti. Cutarica are si facultate!"
cu bani orice prost poate face facultate. NU MAI CONFUNDATI PROSTIA CU INCULTURA!
Poate ca unii nu sunt prosti, ci chiar foarte inteligenti; cu siguranta insa nu sunt culti.
3. "esti rasist daca ii critici pe manelisti"
Costi Costita nu e tigan (sau sa spun rrom?). Tarfele care "canta" nu sunt tiganci, in mare parte.
4. "lasa-i sa cante. Mai bine canta decat sa se apuce de furat."
Corect. Bine ca macar castiga bani in mod cinstit. Ei n-au decat sa-si faca treaba; vina apartine celor care se lasa influentati de ei.
5. "gusturile nu se discuta!"
il citez pe domnul George Pruteanu:
"Gusturile SE discută, altminteri orice nătărău s-ar pricepe la artă. Doar în materie de culori şi alimente nu se discută gusturile. De aici încolo, există prost-gust şi bun-gust. Sensibilitate fată de frumos si... nesimtire."Cred ca domnul Pruteanu a spus in cateva cuvinte ce am spus eu in mii. Este normal. Punct.
"RĂSPUNS GENERAL ÎN "PROBLEMA" MANELELOR
• Am spus şi spun că, fată de adevărata hrană spirituală (în care intră şi muzica), MANELELE sunt ca mucegaiul pentru pîine: ceva care alterează.
• Nu am nimic cu cei care ascultă manele şi nici cu cei care le cîntă; ei pot fi oameni cumsecade (din păcate, prea putin instruiti). Eu arăt că "prăjitura" e stricată, avertizez. În rest, e treaba celor care doresc să mănînce prăjituri stricate.
• Gusturile SE discută. Altminteri, ştiinta numită ESTETICĂ ar fi vorbă goală - şi nu e. Doar gusturile în materie de culori şi de alimente nu se discută ("De gustibus et coloribus non disputandum").
• Nu "impun" nimănui ce să asculte şi nici nu doresc să se impună. Asa cum "manelistii" sunt liberi să cînte, eu sunt liber să-mi spun opinia despre ceea ce cîntă ei. Opinia mea este foarte negativă; e dreptul meu, asa gîndesc. Consider că asemenea "sub-muzică" şi asemenea texte, mai mult decît penibile (uneori, oribile), fac rău igienei spirituale a românilor. Coboară nepermis de jos nivelul gustului public, îl trivializează. Buruienile nu lasă florile să crească. Dar nimeni nu e OBLIGAT nici să mă asculte, nici să mă creadă."
|
Bookmark this post:
|
|
19 comments:
Ce situatie stupida,era evident ca v-a sarii Romeo sa-si apere Julieta si ca aceasta v-a tine morala ,incercand sa deie dovada de studii superiore si de cata intelepciune exista in capul ei.Tot timpul mi-a fost mila de acesti manelisti filozofi,tot timpul aceste persoane se gasesc sa tina morala si discursuri.
E inevitabil ca vor aparea niste comentarii pro "manelesiti filozofi" ,dar sincer "mi se rupe".
Ma bucur ca ai decis sa inchizi situatia cu maneaua si tot ce e legat de ea,nu a fost inutil,ci de apreciat,ti-ai scris parearea si lumea a comentat.Dar ca in majoritatea cazurilor,apar "adeptii" sa faca morala.
Succes in continuare!
Si da,am greseli de scriere,recunosc si imi cer iertare.In majoritatea cazurilor ma grabesc,asa ca sper sa ma intelegi.
nu sunt profesor de romana ca sa fiu stresat de modul in care scriu oamenii si mai ales de modul in care scriu oamenii care se grabesc. Ai vazut ca inteleg pana si limbajul mircaresc in cea mai pura forma. Cred ca ma fac doctor in litere...
Ehh, dupa cum bine observi si la TV manelele sunt la putere ? De ce oare ? ... Pentru bani. Antena 1 a vazut prima asta : Daca ai manelisti in emisiune, ai audienta. Acum vad ca si PRO TV a inceput sa o ia rau de tot ... in curand o sa vedem manelisti si la Cronica Carcotasilor :| Daca impun sefii Prima TV !
Nu-mi place acest gen, dupa cum bine ai zis si tu mai sus ... e de CACAT ! Insa nu avem ce face ... romanu' nu e roman destul pana cand nu e si manelist !
mah eu am luat 9.75 la romana :) si asc manele...
conteaza si la ce ai luat. Plus ca asta nu inseamna ca esti cult, sau matur cel putin.
CRISTI LASA UN COMENTARIU: "exista oameni destepti care asculta manele,dar oamenii prosti DOAR manele asculta-neaparat"Totusi, daca nu ar fi existat manelele,ce s-ar fi ascultat la ora actuala in ROMANIA?muzica clasica,jazz,blues? nu prea cred.imi amintesc niste versuri de la o formatie care canta atunci cand nu prea existau manelele: "libera la mare,stau cu tine la soare,ne iubim pe nisipul fierbinte,nu mai sunt o fata cuminte; de-abia astept sa ma distrez sa o fac cu cine-mi place, de parinti in cot ma doare etc,etc"Aceste versuri indeamna la dezordine,neascultare sau chiar la prostitutie.Exemple de astfel de versuri sunt cu sutele,ca si in manele agramaticalitatile si propozitiile fara sens si logica le gasim la tot pasul.Ritmul,muzica sau chiar si coregrafia erau copiate de la formatiile straine-exact ca in manele,iar aceasta muzica (dance) era facuta exclusiv de romani.Fufele care cantau acest gen de muzica erau foarte antipatice si mai ales foarte proaste-PROSTIA IN PERSOANA.In alta ordine de idei: sa zicem ca nu ar fi existat manelele;tembelul si rebelul care da manelele la maxim,in lipsa lor ar fi dat la maxim muzica hip-hop-doar melodiile cu cele mai tari injuraturi,ar fi dat la maxim hard-core-ul , poate chiar hard rock-ul sau de ce nu, RBD?Aceasta muzica dpdv al zgomotului,creaza mult mai mult deranj decat manelele,sunt sigur ca nu-mi dati dreptate,insa puteti experimenta singuri acest lucru,lasand prejudecatile si rasismul la o parte. Concluzie finala:toti care suntem cetateni ai acestei tari ne numim romani,maneaua este o "inventie" a noastra, a romanilor(nu a tiganilor ci a noastra, a tuturor}daca nu ne-am fi "apucat" de manele am fi gasit noi cu siguranta ceva cel putin la fel de prost ca si manelele,ca asa suntem noi romanii-"nepriceputi mai la toate" . Ma puteti contrazice? faceti o comparatie intre manele si muzica comerciala romaneasca si o sa vedeti ca seamana 99,99% .PA, RAMANETI CU BINE!
Discutiile despre muzica intotdeauna tin la nesfarsit si nu se ajunge nicaieri.
De fapt, toate se reduc la proasta educatie si la mentalitatea artistilor/ascultatorilor. Muzica, indferent de gen, ar trebui sa o ascultam pentru ca ne place, nu pentru ca asa e cool sau pentru ca "asa se asculta" si sa ascultam numai pentru noi, fara a-i deranja pe cei care nu o agreeaza. Unii spun ca urasc manelele ca-s pentru prosti, altii spun ca hip hop-ul e plin de injuraturi, altii spun ca pop-ul e nu stiu cum si tot asa... Trebuie luat totusi in considerare ca nu toti artistii unui gen au acelasi stil. Din cauza unora nu se poate pune eticheta pe un intreg gen de muzica. Cel mai bine ar fi sa lasam prostiile la o parte si sa ascultam numai ce ne place. Sa ascultam artistul, nu genul.
Tu ai dreptate Trask,tu gandesti altfel,dar ceilalti,ma refer la antimanelisti,nu gandesc asa.Ei urasc pe oameni,adica pe tigani,nu neaparat genul de muzica,probabil ca ei nici nu constientizeaza acest lucru.Daca maneaua nu ar fi fost "cantata"de tigani,pun pariu ca nu ar fi fost atatea probleme,muzica proasta s-a cantat mai tot timpul la noi,dupa '90 incoace si nu se facea atata caz.Daca nu ar fi existat manele,ar fi existat cu siguranta un alt gen de muzica,care sa fie dat la peste 90 de db,adica ceva si mai zgomotos decat manelele,muzica data la maxim s-a ascultat si se va asculta intodeauna.Ce-ar fi ca noi romanii pursange sa ne punem mintea la contributie,sa inventam un nou gen si sa daramam manelele?putem face acest lucru? oare nu ar fi mai bine sa inventam si noi ceva mai bun(sau mai prost,care sa prinda bine totusi) si sa nu ne mai uram atata pentru nimica toata??? ITI DORESC NUMAI BINE SI MULTA INSPIRATIE SI SCRIE SI TU CEVA DESPRE TINERII SI TINERELE DIN ZIUA DE AZI!!!...
"Cu acest articol mi-am propus sa inchei seria articolelor dedicate acestui gen muzical (da, sa recunoastem, este totusi un gen muzical)."
Scuze Trask, mie chiar imi place blogul tau si am citit aproape toate articolele tale,pe care le consider de-a dreptul geniale, dar nu sunt de acord sub nici o forma cu faptul ca tu incluzi manelele unui gen muzical.Genurile muzicale sunt acele care sunt recunoscute in mod oficial, a caror artisti/reprezentanti sunt premiati in cadrul anumitor festivale pentru ceea ce fac ei in domeniul muzicii, indiferent ca e vorba de un artist comercilal sau de unul din underground.Pe cand,nu am auzit in viata mea ca un manelist sa fie premiat pentru ceva in mod oficial,nici sa fie recunoscut pe plan international.Motivul:manelele NU sunt un gen muzical!Singurul premiu pe care ar merita sa-l ia orice manelist ar fi acela pentru virusarea culturii romanesti cu incultura pura. Nu zic ca in adevaratele genuri muzicale nu exista si "artisti" doar cu numele...
Nu sunt am nimic cu cei ce asculta manele, treaba lor cu ce se infecteaza!
Totusi, cei ce promoveaza/canta manele nu merita sa fie dati ca apartinand unui gen muzical, pentru ca ei nu au adus NIMIC nou in industria muzicala, doar au furat ceea ce au creat altii inaintea lor au distrus definitia bunului gust
EMMY,raspunde-mi si mie la doua intrebari: cand nu existau manele romanii aveau bun gust? in lipsa manelelor romanii ar fi ascultat richard clayderman,enya,ocarina,bach,modern talking,ub40? eu cred ca ar fi ascultat niste "aberatii muzicale" mai mari decat manelele. "Libera la mare" iti spune ceva? Ia da-i "o fuga" si analizeaza putin muzica romaneasca...........animal x...xyz.....
raspunde-mi si tu la o intrebare:versurile libera la mare erau cantate de o asa zisa trupa romaneasca foarte in voga la vremea aceea.atunci daca tot te iei de muzica romaneasca, de ce nu dai exemple de artisti sau pseudo-artisti din industria muzicala romaneasca?de ce da-i exemple doar din strainatate?parerea mea e ca fiecare artist are vremea lui.iar vremea celor enumerati de tine le-a trecut vremea.singura exceptie e muzica simfonica, care e ascultata de secole, si inca e apreciata la adevararta ei valoare de oamenii cu adevarati culti.deci, cred ca poti trage concluzia!
si sincer, subiectul comentariului meu era :"manelele NU sunt un gen muzical!", nu ce asculta lumea, pentru ca pe mine nu ma intereseaza asta.din partea mea asculta manele fara numar, tu si toti ceilalti adepti ai cocalarilor.pe mine nu ma doare nici in cot!eu am gusturile mele(inca in formare, ce-i drept) si ii las pe altii sa le discute pe ale tale si a tuturor celorlalti.
"IAR VREMEA CELOR ENUMERATI DE TINE LE-A TRECUT VREMEA"Emmy dragutzo,reformuleaza corect,te rog.Muzica pe care o ascult eu (ocarina,richard clayderman,enya,etc)este "sora buna" cu muzica clasica si daca vrei sa sti ,eu apreciez la fel de mult pe bethoven sau pe bach.Faza cu muzica simfonica,ce ramane peste secole ai spuso si tu asa ca sa "te scoti",dar eu cred ca nu ai nici-o treaba cu simfonia.Ai mai spus ca ai gusurile in formare; sa deduc de aici ca esti o papusica adolescenta,care nu prea stie cum o cheama INCA.Apropo', cu ce iti vei forma gusturile? cu Eminem? cu Rihanna? sau cu Anduta Adam?Te rog frumos sa nu te chinui cu formatiile "care le-a tecut vremea"=)),ca-ti obosesti neuronii {?} degeaba!!!Ramai cu eminem si cu muzica de la kiss fm,sa vezi ce gusturi ai sa-ti formezi =))
chris esti un copil istet si daca esti tigan ca si mine esti si mai istetpt ca e o calitate a ns. a tiganilor nu-ti mai bate capul cu toti afonii in primul rand romanilor le trebuie studii pe linga talent ,ca sa priceapasi sa perceapa muzica.Noi nu avem nevoie de asa cevasi totusi un tigan prost nu,incultprobabil,stie sa cante fara partiturasi daca nu.l stie scrie pela bemol sau sol major le stie reda cu cea mai mare exactitate datorita urechii m.-le.VERSURILE OR FI PROASTE DAR PORCOASE NICIODATA DOAR CAND STIU EU,FAC DUET CU ROMANII CAREHABAR NU AU CE VOR PT CA HABAR NU AU CE E MUZICA,ASTA CONTEAZA I. VOICU A FOST TIGAN M. TANASE B. LAUTARU....SILE DINICU AURA URZICEANU SI FRATELE EI NA MUZICA CULTA DE CARE HABAR NU AU NOI SIMTIM MUZICA PINA LA LACRIMI CAND ASCULT GERSWIN ,,RAPSODIAALBASTRA,,,MA CUTREMUR E DOAR UN EXP.NU MANELELE,PE CARE TOPAITI CA OILE ,PT CA NICI AICI NU LE AVETI ,SANT O PROBLEMAGRAVA CI INCULTURA SI RASISMUL DIN TARANU ATI COLABORAT NICIODATA CU ETNIILEMINOITARE SOVINISTILOR VETI MURII ASA SI PACE NOI ORICUM VOM REZISTA PT CA CINEVA ACOLO SUS NE IUBESTE
excelent anonimul tigan care scrie cu majuscule, agramat si fara spatii intre cuvinte! cica tiganii le vor supravietui tuturora fiindca cineva, acolo sus, ii iubeste! sa-ti spun eu cine va iubeste, bah? ca si pe arabi, pakistanezi si alte natii fara realizari dar cu tupeul gros? imbecilii aia "corecti politic" din Occident; ia aminte insa, nu va mai tine mult porcaria asta, iar valorile vor fi repuse in ordinea fireasca, manelist obraznic!
am citit cate ceva pe blogul tau si pot spune ca ai subiecte interesante si imi place modul tau de prezentare. acum 3 zile am pornit si eu un blog si vazand acest articol am de gand sa public si eu unul dar din alt punct de vedere, o opinie proprie asupsa curentului numit manele. in leteratura romana se spune ca daca vi cu argumente poti demostra multe si de aceea sper sa imi citesti aarticolul ce il voi publica maine sper. http://gogoasa2005.haipa.ro
democratia ne da dreptul fiecaruia la o parere dar dupa cum tot ea zice parerile si faptele noastre sa nu deranjeze, lezeze pe cei sin jur. ai articlo foarte tari si subiectele la fel dar esti putin cam acid zic eu. nu am nici un drept de a te judeca ci doar imi expun propria parere. am scris si eu un articol despre asta in care mi-am prezentat punctul de vedere. http://gogoasa2005.haipa.ro
Cezar GIOSAN
Maneaua
"La început te ignoră, apoi rîd de tine, apoi
se luptă cu tine, iar după asta, cîştigi ."
Mahatma Gandhi
Trebuie să admit: trăiesc de cîţiva ani în America, am un doctorat în psihologie, lucrez într-una din cele mai prestigioase universităţi din lume şi sînt un fan al manelelor. Îmi place muzica, îmi place ritmul manelesc. Şi am obosit să le tot apăr.
Prima dată cînd am auzit o manea - incipientă - a fost de mult, prin anii tîrzii din '80, cîntată de o formaţie, Azur, de care nu am mai auzit niciodată după Revoluţie. Am fost marcat instantaneu de ritmul semiarăbesc şi de armonia aparte. Îmi amintesc că învăţasem două cîntece pe loc şi le tot cîntam pe la petrecerile de liceeni de sîmbăta seara.
Fiecare intelectual român, pe care am plăcerea sau şansa să îl întîlnesc, critică manelele în mod deschis, direct şi fără ocolişuri. Manelele sînt, în opinia multora dintre ei, expresii care nu au nimic de-a face cu cultura românească. Dimpotrivă, manelele, prin versurile şi reprezentanţii lor, atacă însăşi verticalitatea morală a poporului român, prin pornografia deschisă şi îndemnurile neortodoxe. Manelele, în accepţiunea acestor oameni, ţiganizează România. Nu am să înţeleg niciodată cum cineva poate să fie selectiv în muzică. Nu am să înţeleg cum cineva poate să elimine din start să asculte manele din cauza faptului că e muzică de ţigani care nu se încadrează în perimetrul muzicii lăutăreşti (a cărei valoare nu o contestă nimeni).
America anilor '50, Memphis, Tennessee
Un fenomen apare pe firmamentul mondial. Un geniu muzical cu o excepţională voce baritonală de operă, care cîntă muzica celei mai discriminate pături sociale din America: negrii. Şi nu doar o cîntă. Ci o şi îmbogăţeşte cu mişcări provocatoare din şolduri şi expresii senzuale.
America nu mai văzuse niciodată aşa ceva. Tinerii erau înnebuniţi după tînărul blond care, din şofer de camion, ajunsese să cristalizeze în muzică tot ce era mai important în viaţa lor: sexul. Sălile de concerte erau arhipline. Nu a trecut mult pînă cînd părinţii acelor tineri au luat seama şi s-au organizat în comitete şi grupuri care vociferau împotriva acestei muzici şi a celui mai celebru reprezentant al ei. Demonstraţii cu pancarte aveau loc pe străzile Americii. Televiziunea îi cenzura mişcările, filmîndu-l doar pînă la brîu, astfel încît şoldurile unduitoare să nu apară pe ecranele tuturor. În final, a cîştigat generaţia tînără.
Elvis, căci despre el este vorba, a ajuns nu doar un idol de moment, ci a devenit un simbol al visului american împlinit într-o măsură care depăşeşte toate speranţele. Elvis a reuşit să facă ceea ce nimeni înainte nu reuşise: să influenţeze libidoul unei întregi naţiuni prin muzică şi versuri care spuneau lucrurilor pe nume.
La aproape cincizeci de ani de la demonstraţiile împotriva lui, Time l-a numit cel mai mare entertainer al secolului XX.
America anilor '70, The Bronx, New York
Un stil de muzică nemaiauzit înainte se insinuează progresiv în discotecile din cele mai sărace cartiere ale New York-ului. O muzică care nu are armonii sofisticate, ci e recitată. Un stil care te face să te întrebi care e definiţia muzicii, la urma urmei. Se numeşte hip-hop. În zece ani hip-hopul este promovat la nivel naţional, iar în anii '90 devine un stil internaţional. Tot prin anii '90, o muzică mult mai agresivă izvorăşte din hip-hop, aşa-numitul gangsta rap, stil care devine rapid o parte majoră a muzicii americane. O muzică infuzată cu mesaje de rebeliune împotriva reglementărilor sociale, cu versuri care îndeamnă la violenţă, crimă, promiscuitate şi consum de droguri. O muzică ce a stîrnit controverse majore şi care, în ciuda acestora, prin anii 2000 ajunge să fie cîntată în diferite forme, în mai toate părţile lumii Unii din cei mai iluştri reprezentanţi ai ei sfîrşesc în mod tragic, toţi în condiţii încă neclare: Tupac Shakur este asasinat. Jam Master Jay este asasinat. Biggie Smalls, asasinat.
Muzica rap, în special gangsta rap, a fost criticată aspru de oricine care întîmplător avea o altă culoare a pielii decît maronie, pentru ca, în final, să erupă cu intensitate pe toate canalele de radio. America simţise că de aici ies bani. Şi nu numai. Mersul firesc al unei societăţi democratice, în care dreptul la expresie este protejat cu sfinţenie de primul amendament al Constituţiei, nu permitea cenzura artei, de orice fel ar fi fost aceasta.
Şi pentru că istoria se repetă, muzica rap, cîntată în special de negri, a fost propulsată şi mai sus, de unul din cei mai iluştri artişti ai ei, un tînăr scăpărător de inteligent, un geniu al versurilor, care din întîmplare e şaten. Din muzică de negri, subit rapul a devenit muzică universală. Eminem, căci despre el este vorba, a început să fie poreclit Elvis - pentru că este un alb care cîntă ca un negru. A fost încununat cu premii Grammy şi un Oscar pentru ceea ce în esenţă este vers şi tobe. Feţele palide au început să ia aminte şi să asculte. Şi le-a plăcut ce auzeau. Atît de mult încît imaginea lui se vinde ca aceea a lui David Beckham.
America anilor 2000
Istoria se repetă. Pentru a cîta oară, oare? Început în background, în Panama şi Puerto Rico, cîntat în colţuri neştiute de nimeni pentru ani de zile, în spaniolă, un nou stil invadează America şi hipnotizează tineretul. Un stil care se dansează imitînd poziţii sexuale. Un stil atît de lasciv şi ritmat, încît, dacă părinţii copiilor care erau înnebuniţi după Elvis l-ar vedea şi l-ar auzi acum, ar face greva foamei în semn de protest în faţa Casei Albe. În cîţiva ani, reggaeton-ul, căci despre el este vorba, a ajuns să fie limbajul muzical al noii generaţii de tineri. În vara anului 2004 a trecut de pe CD-uri, pe care le găseai sau nu prin magazine, pe mai toate posturile de muzică americane. Iar reprezentanţii lui cei mai talentaţi, ca Don Omar sau Daddy Yankee, au devenit peste noapte postere de bucătărie.
Ca şi rock'n'roll sau muzica rap sau reggaeton -ul, manelele au apărut insinuant, în păturile cele mai defavorizate ale societăţii. Ca şi rapul, şi reggaetonul, manelele sînt cîntate în special de oameni discriminaţi de "casta superioară". Ca şi rap-ul, şi reggaeton-ul, multe manele promovează un stil de viaţă promiscuu în care femeia este văzută ca obiect de satisfacere a plăcerilor masculine. Ca şi rap-ul sau reggaeton-ul, manelele se dansează senzual, erotic, lasciv. Ca şi rap-ul sau reggaeton-ul, manelele sînt un curent popular în muzica (românească) şi au parte de critici agresive din partea elitei intelectuale. Ca şi rap-ul sau reggaeton-ul, manelele se bucură de un succes general la mase, ceea ce îi face pe reprezentanţii ei cei mai faimoşi mici "baroni" financiari. Însă mai este ceva. De fiecare dată cînd ascult manele, nu pot să nu fiu impresionat de talentul - brut, needucat - al interpreţilor. Vocea lui Adrian Copilul Minune (sau de Vito sau cum îl va mai chema la apariţia acestor rînduri) este curgătoare şi vibrantă, atacînd fără eroare note de tenor cu un timbru uşor răguşit. Sună ţigăneşte? Da, bineînţeles. Sună bine? Da, excepţional de bine. Lăsînd la o parte versurile, reprezentanţii cei mai iluştri ai manelelor, majoritatea ţigani, au, în opinia mea, nu tocmai needucată în muzică, un talent nativ pe care nici "vedetele" cele mai des afişate la televiziunea română nu îl egalează.
Se compară, de exemplu, un Bănică Jr., care o viaţă l-a imitat copilăreşte şi amatoriceşte pe Elvis, cu Sorin Copilul de Aur? Se compară vocile acestor doi? Da, Bănică Jr. arată mai bine, e înalt de statură, are părul frumos dat pe spate, e îmbrăcat bine şi nu şi-a schimbat numele în Ştefan Presley. Însă în ceea ce priveşte talentul pur, muzical, distanţa dintre cei doi e uriaşă. Bănică Jr. este înconjurat de o pleiadă de conservatorişti şi designeri şi se concentrează pe voce cînd cîntă. Sorin C.A. şi alţi manelişti au pornit la drum doar cu talentul nativ şi un stil de muzică original. Ultimul lucru la care se gîndesc maneliştii cînd cîntă e vocea lor, pentru că nu au de ce. Vocea le curge instinctiv, fără efort. La fel şi ritmul.
Ceea ce lipseşte manelelor, la ora asta, este acelaşi lucru care a lipsit rock'n'roll-ului pînă la Elvis, sau rap-ului, pînă la Eminem: un reprezentant al păturii favorizate în societate - un român sadea, în cazul nostru - care să cînte manele mai bine decît ţiganii. Un reprezentant care să aibă suficient talent şi în versuri, încît să intelectualizeze curentul. Un reprezentant alb care să transmită mesaje în versuri inteligente prin ritmuri şi armonii românesc-arăbeşti. Abia atunci se va vorbi despre manele ca despre noua muzică populară românească. Pentru că maneaua asta este: muzică populară românească. A izvorît de jos, nu a fost impusă de sus şi a fost selectată de români, gradual, progresiv, prin eliminarea naturală, neforţată, a alternativelor.
Maneaua nu este o ameninţare asupra culturii româneşti. Dimpotrivă. O parte a elitei intelectuale româneşti, prin încercările nereuşite de a o cenzura, reprezintă o ameninţare asupra mersului firesc, natural, al societăţii româneşti.
Parcă aud criticile celor care citesc aceste rînduri. Parcă aud cum mi se spune: "Ascultă versurile şi o să-ţi dai seama!". Am ascultat şi versurile. Şi le-am ascultat bine. Ca în orice domeniu - fie el muzical, fie ştiinţific, fie literar - există mult "zgomot". Adică material fără nici o valoare, care se uită în prima secundă după ce se termină. Cîte cărţi sînt aruncate la gunoi de cititori pînă ca oamenii să inventeze un nou joc cu mărgele de sticlă? Sau să scrie despre un Siddhartha? Cîtă muzică proastă trebuie să curgă pînă la o capodoperă, pînă la un nou "Child in Time", "Stairway to Heaven" sau "Jesus Christ Superstar"? Uneori trec decenii fără ca nimic să se schimbe în peisajul artistic. Mersul firesc al spiritualităţii umane acesta este: acumulări cantitative, superficiale, din care, din cînd în cînd, emerge o calitate superioară. În miile de manele care se găsesc pe tarabele din pieţele româneşti sînt cîteva foarte bune, reprezentînd combinaţii de muzică lăutărească cu armonii sîrbeşti-arăbeşti-greceşti, cîntate cu sunete pline şi avînd versuri decente. Una din ele ar putea fi "Doamne, ce greşeală am" a lui Vali Vijelie. (Bineînţeles, asta în măsura în care această piesă nu e imitaţie. Spun acest lucru pentru că unele manele sînt replici ale unor melodii greceşti sau turceşti. Multe manele sînt "plagiarisme" crase. Însă multe sînt probabil piese originale şi nu am de unde să ştiu care şi cum.)
Lăsînd la o parte modul în care sînt scrise versurile manelelor, dacă le analizezi fără preconcepţii, realizezi că ele se centrează pe ceea ce este fundamental fiinţei umane. Exceptînd cazurile extreme şi hilare, majoritatea covîrşitoare a manelelor vorbesc de nevastă, familie şi copii, gelozie, duşmani şi prieteni sau relaţia dintre statutul (financiar sau de altă natură) al bărbatului şi atractivitatea partenerei acestuia.
Să fie doar o coincidenţă faptul că, deschizînd o carte de psihologie darwinistă, capitolele sînt structurate după aceleaşi linii ca versurile manelelor? În momentul în care scriu aceste rînduri, am pe birou un tratat de psihologie evoluţionistă, apărut în 2005. Nu are decît cîteva capitole, din care cele mai relevante vorbesc de relaţii de rudenie, statut, altruism, întrajutorare, conflict, gelozie şi sex. Ascultînd versurile manelelor prin ochii unui darwinist, realizezi că, de fapt, ele nu fac nimic altceva decît să se adreseze unor trebuinţe umane fundamentale, unor instincte care l-au ajutat pe om, în decursul evoluţiei, să-şi transmită genele mai departe. Într-un accent ţigănesc, e drept. Însă aceleaşi lucruri le-ar spune şi William Hamilton, într-un accent britanic aristocrat. Limbajul este doar o convenţie.
Nu a trecut mult timp de cînd cîntece impuse de sus în jos erau promovate forţat sub titlul de "şlagăre": "Cincinalul în patru ani şi jumătate", "Magistrala albastră", "Minerii şi cerul", "Tangoul CFR", "Floare de mină", "Dragu-mi-i de ţara mea", "Aici trăim", "Ţara mea", "Inscripţie pe o piatră de hotar" şi multe altele asemănătoare. Asta a reprezentat "muzica" României timp de cincizeci de ani. Am uitat toate astea. Am uitat cît ne iritau. Am uitat cum înjuram sau stingeam aparatele de radio. Am uitat cum ne uitam hipnotizaţi la televizor cînd vedeam ceva nou, ca un "Billie Jean" scăpat pe ecrane din greşeală, într-o după-amiază din anii '80. Acum, cînd pentru prima dată în jumătate de secol un curent muzical specific şi original a emanat din sufletul poporului român, nu vrem să-i acordăm nici un credit şi ne uităm cu dispreţ la cei ce îl ascultă.
Intr-adevar, sunt discutate anumite aspecte de multe ori "uitate" de criticii inversunati ai manelelor, dar oricum, textul este interpretabil si discutabil. Nu neaga nimeni talentul inascut al unor interpreti, ci doar moravurile proaste. A scris aceste randuri un om din randurile celor cu care ne putem mandri? O nimica toata - alti oameni ai culturii romane, mult mai valorosi, si-au exprimat pareri mult mai elaborate, cu argumente mai mult decat indestulatoare impotriva manelelor. Nu conteaza ca maneaua este veche de cateva secole, ca a patruns in tara odata cu fanariotii - am fost noi vreodata mandri de "barbaria orientala", cum denumea Titu Maiorescu influenta orientului?
Trimiteţi un comentariu