Datul cu parerea

Cine spunea ca nu mai exista bunatate, darnicie si pomana in lumea asta? Nu mai stiu sigur, dar cu siguranta se insela! Daca bani sau alte lucruri materiale nu se dau, ca prea e saraca lumea, se dau, in schimb, pareri si tot felul de sfaturi, care mai de care mai... "documentate". La asa ceva oricine se pricepe.

Indiferent de subiect, peste tot se gasesc "specialisti" pregatiti sa contrazica orice, sa faca afirmatii revolutionare, dar complet aberante si nedocumentate, sa faca acuzatii si sa gaseasca scuze, sa gaseasca te-miri-ce conspiratii si alte minunatii de felul acesta. Nu spun ca nu e bine sa isi dea omul cu parerea, nicidecum, dar sa fie in stare sa si-o argumenteze. Altfel, e doar vorba goala.

Este bine sa nu fii unul dintre cei care "tac si inghit". Este bine sa ai parerile tale, sa ti le expui ori de cate ori ai ocazia. Dar nu numai atat! Parerile tale pot fi pur si simplu eronate, din cauza lipsei de informatii, experienta, obiectivitate - lipsa adevarului. De multe ori insa, adevarul este modelat in functie de anumite situatii si nevoi, ceea ce duce la un adevar personal - fiecare cu dreptatea si adevarul lui. Cam asta inteleg eu prin "pareri impartite". Nu pareri impartite in stanga si in dreapta, ci pareri care expun fiecare in parte un adevar, dar sunt contrare. In mod evident, parerile contrare nasc discutii aprinse, starnesc orgolii, se adapteaza si evolueaza. Pana cand ajung identice sau pur si simplu nu ajung nicaieri. Comunicarea este un factor important in cunoastere si este, asadar, un lucru bun.

Dar daca uneori comunicarea lipseste, sau o apuca pe o cale gresita?
E de rau atunci. Lipsa de comunicare nu poate aduce nimic bun si indeparteaza adevarul. Comunicarea bazata numai pe vorbe in vant de asemenea.

Ziarele, televiziunile, blogurile, forumurile: toate ajuta la comunicare. Se face comunicarea intr-un mod adecvat? Este benefica? Uneori da, alteori NU!

Exista tot felul de ziare, emisiuni TV, bloguri sau forumuri, unde "experti" din diverse domenii isi expun parerile de doi lei vechi (fara argumente clare, fara o baza documentata) asupra unor subiecte care ii depaseste in mod vadit si o fac in asa fel incat sa para ca ei detin adevarul suprem; publicul ii crede, la fel cum ar crede pe un alt asemenea"expert" care ar sustine exact contrariul. Traim in era (dez)informatiei si este tot mai greu sa deosebesti adevarul de minciuna, realitatea de fantezie. Poate chiar imposibil, cine stie.

Dupa ce ai auzit o stire si parerea unui mare "specialist", trage adanc aer in piept si spune: "Da, am aflat ceva, dar cu siguranta nu este adevarul". Apoi, poti incepe sa te documentezi, sa asculti alte pareri si sa judeci de unul singur.

Acum, judecand la rece, sa intram putin pe un sait de stiri. Citim cateva dintre ele (constientizam faptul ca sunt scrise de oameni - fiinte limitate - nu de niste entitati omnisciente), citim si comentariile lasate de oameni ca noi. Observam ca multi se incadreaza in categoria celor care bat campii. Acestia sunt marii cunoscatori ai zilelor noastre. Sunt ironic, evident. Unii care nu au vorbit cu Mutu nici macar o data in viata afirma sus si tare ca e un om de nimic, ca nu a jucat bine la Euro pentru ca s-a dus in America, unde a asistat la nasterea fiicei sale. Altii, mari istorici si analisti politici condamna pozitia Romaniei fata de problema Caucazului folosind cuvinte precum "lasi", "pupincuristi", "moscoviti", in timp ce mari specialisti de 15 ani (maxim - daca au mai mult, inseamna ca au probleme serioase) sustin ca ei cunosc adevaratele cauze ale razboiului dintre Rusia si Georgia, il acuza pe presedintele Saakasvili ca este nebun si idiot, pe Medvedev ca este idiot si nebun, iar pe Putin ca este pur si simplu nebun. Ca sa vezi, unde erau geniile. Nu se cunosc toate subtilitatile acestui conflict nici de catre adevaratii experti, nici de catre presedintii statelor implicate, mai mult sau mai putin, in conflict. In schimb, le stiu ei pe toate. Ca sa vezi...

Sa ne amintim ca toti suntem oameni, ca gresim, ca este normal sa facem acest lucru si sa tinem minte doua lucruri:
1. Cand ne expunem o parere sa fim constienti de faptul ca nu detinem adevarul absolut;
2. Sa nu-i credem pe cei care pretind acest lucru.

Poate asa vom fi mai temperati in discutiile cu ceilalti pe diverse teme, dar mai ales in orgoliul nostru de mari "experti". Inainte de a judeca oameni din ce auzim prin ziare (mai ales cele de scandal), sa ne gandim ca personalitatea unui om este mult mai complexa decat ceea ce este dezvaluit intr-un articol scris de un ziarist care nici macar nu cunoaste persoana despre care scrie. Sau cand aflam ca nu stiu ce personalitate este criticata intens de presa pentru o fapta savarsita, inainte sa aruncam si noi cu noroi, ar fi bine sa ne punem in locul acelei personalitati si sa ne gandim ce motive a avut, ce anume l-a impins spre a face asa ceva. Nu vom afla, evident, dar sa ne gandim ca exista detalii pe care noi nu le cunoastem, pe care nici presa nu le cunoaste si care l-ar putea schimba pe acel om din proscris in erou.

Sa folosim ratiunea, caci fara ea suntem doar niste animale...