Carcoteli

Trebuie sa recunosc: modul in care sunt prezentate anumite stiri inca reuseste sa ma uimeasca. Modul acesta poate fi descris foarte usor utilizand un cuvant arhipopular, "deampulea". Aseara, mergand cu masina, ascultam cate una-alta la radio (sau radioul ma asculta pe mine, daca ar fi sa dau crezare unor teorii lansate de oameni care pun sub semnul indoielii chiar si propria lor existenta), cand o stire de senzatie mi-a atras atentia: "40 % dintre angajatii romani stau in timpul serviciului pe messenger". Detalii de tot felul, glumite ordinare pe seama subiectului, ineptii, dar nici pomeneala de o simpla precizare: "acesti angajati fac parte din categoria celor care lucreaza la birou!". Da' la ce mai trebuia si asta spusa? Consuma timpul de emisie degeaba...

Daca tot le-a scapat acest detaliu "neinsemnat", cum sa nu imi treaca prin minte si sa ma minunez si eu ca mai mult de 40% dintre angajatii romani lucreaza la birou! Va dati seama, noi, romanii, suntem foarte scoliti si avem fiecare biroul nostru, avem internet, iar 40 % dintre noi stau pe messenger in timpul serviciului. Mai sa fie, dar cei din uzine, cei din teren, simplii muncitori din fabrici ce sunt, nu sunt si ei romani? Nu, in fabricile noastre lucreaza doar englezi, francezi, nemti, chinezi si somalezi. Romanii au prea multe studii si lucreaza doar la birou.
Or, daca se precizeaza ca in sondajul respectiv este vorba de fapt numai despre angajatii cu acces la internet, treaba se schimba destul de mult. Adica FOARTE MULT! Azi a aparut minunea de stire pe cam toate saiturile din domeniu, cu titlul: "Aproape 40% dintre angajatii romani stau pe messenger in timpul serviciului".

Noroc de vorba inteleapta "Conform unor statistici, 80% dintre statistici sunt false!", ca ma scoate din impas ori de cate ori vreun sondaj isi propune sa-mi ridice semne de intrebare.

Fiindca sunt lenes si am scris la titlu "Carcoteli" (8 litere, ca pe a 9-a mi-a fost lene sa o includ in numaratoarea mea), in loc de "Carcoteala" (9 litere, vezi paranteza anterioara), ma vad nevoit sa mai carcotesc despre un lucru, ciudat pentru un roman, dar normal pentru un japonez.



In reportajul de mai sus este vorba despre un japonez ucis de munca. Ucis de munca, va dati seama? La noi mor oameni din cauza lipsei de activitate, iar la ei din cauza excesului de munca. La noi, esti fraier daca muncesti mai mult decat ceilalti, la ei este o onoare. Noi ne trezim mai devreme ca sa avem timp sa stam degeaba, ei se trezesc si mai devreme decat noi ca sa munceasca mai mult. La noi greva se face prin incetarea muncii, la ei prin munca in exces. La noi ca sa nu iti pierzi slujba pupincuresti seful (sau nevasta lui, dar ai nevoie de gel si axe) cu vreo atentie, la ei muncesti mai mult: mult mai mult.

Intr-un final, pe ei toata lumea ii stimeaza si, implicit, invidiaza, iar pe noi ne dispretuieste si, implicit, ne umileste.
Daca stia Nicolae Iorga unde vom ajunge noi astazi, nu-si mai batea gura de pomana rostind aceste vorbe: